Laocoon-ul din Tulcea

Laocoon și fiii săi este un grup statuar grec, aparținând perioadei elenistice, mai precis secolului I î.Hr. Are o înălțime de 2,42 m și este executat din marmură albă. Se găsește la Muzeul Pio Clementin care aparține de Muzeele Vaticane din Roma.

Grupul statuar reflectă moartea preotului troian Laocoon, care a fost pedepsit de zei să fie strangulat de șerpii marini împreună cu cei doi fii ai săi. Lucrarea a fost realizată de Hagesandros, Polydoros și Athanadoros, sculptori aparținând școlii de pe insula Rodos.

De la Wikipedia, enciclopedia liberă (internet)

...............................................................................................

Mai jos, imagini transmise mie de fosta colega de gradinita (cand educatoarea noastra, in cladirea aflata undeva in apropierea copacului secular in speta era doamna Parvu...), doamna Barbu Liliana care este impresionata de faptul ca orasul milenar in care ne-am nascut si noi amandoi ca atatia altii, generatii dupa generatii, este martorul tacut si impasibil al unei drame: un copac, stejar maret care avea odata o placuta pe el care atesta o varsta de 400 de ani este inlantuit acum ca eroul mitologiei grecesti, de „serpii” urbanizarii postumane. Solutii: eliberarea lui de asfaltul strangulator, inlocuirea acestuia cu dale care sa permita respiratia solului si patrunderea apei pluviale mai ales in zona proiectiei pe sol a imensei coroane... Cati Laocoon-i nu sunt in orasele stravechi ale lumii... Acesta insa ma impresioneaza precum copacul  din melodia lui Aurelian Andreescu de pe vremea cand muzica romaneasca transmitea ceva sufletului ascultator... ma mai impresioneaza ca m-a vazut copil, tanar, adult sau mai de curand grabindu-ma la revederea cu colegii de liceu... Ce minunat ar fi daca cineva ar descopericeva ca o camera de cules imagini apartinand copacilor seculari... Ar face cat toate filmele, selfie-urile si instantaneele pierzatorilor de bani si viata care alearga dupa ieftinituri, oferte si cate alte capcane turistice si nu numai... Ar fi dovada in locul istoriei falsificate de invingatori si smecheri mai ales in municipiul meu natal cu o istorie atat de zbuciumata...  Ce imi spune mie stejarul acesta este ca, in goana dupa atatea uitam ca viata cea mai adevarata, cea mai minunata a omului este acolo unde ii sunt radacinile... pe care trebuie sa le venereze ca si pe inaintasii sai in veacul vecilor.